Definiţia protocolului TCP/IP

TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este cel mai utilizat protocol folosit în reţelele locale cât şi pe Internet datorită disponibilităţii şi flexibilităţi lui având cel mai mare grad de corecţie al erorilor. 
TCP/IP permite comunicarea între calculatoarele din întreaga lume indiferent de sistemul de operare instalat.

Istoric

În anii 1960, guvernul SUA finanţează proiectarea şi dezvoltarea procotolului TCP/IP. 
Ministerul Apărării Naţionale al SUA dorea un protocol de reţea care sa meargă indiferent de condiţiile de pe reţea. Atât timp cât conexiunea fizică între calculatoare este funcţională şi conexiunea logică a lor să fie funcţională, chiar dacă alte calculatoare din reţea se opresc brusc. 
Era nevoie de o arhitectură flexibilă, mergând de la transferul de fişiere până la transmiterea vorbirii în timp real. 
Crearea acestui protocol a rezolvat multe probleme dificile din acea vreme, astfel devenind modelul standard pe care Internetul se bazează. 
La început el a fost folosit pentru reţelele militare, apoi a fost furnizat şi agenţiilor guvernamentale, universităţilor ca la urmă să poată fi folosit de publicul larg.

Cum funcţionează…

Protocolul TCP/IP este compus din patru niveluri: Aplicaţie, Transport, Reţea şi Acces la reţea. 
Modelul TCP/IP este asemănător cu modelul OSI (Open Systems Interconnection). 
Atentie: A nu se confunda numele nivelurilor TCP/IP cu numele nivelurile din OSI.

Nivelul Aplicaţie

Nivelul Aplicaţie se ocupă cu protocoalele de nivel înalt, codificarea, şi controlul dialogului, împachetarea datelor şi trimiterea lor la următoarele niveluri. 
El comasează nivelurile Aplicaţie, Prezentare şi Sesiune din modelul OSI


Nivelul Aplicaţie conţine următoarele protocoale de nivel înalt:

Transfer de fişiere: TFTP, FTP şi NFS
E-mail: SMTP
Remote: telnet, rlogin
Managementul de reţele: SNMP
Managementul de nume: DNS
HTTP
Nivelul Transport

Nivelul Transport asigură conexiunea logică dintre calculatorul sursă şi calculatorul destinaţie, fluxul de date şi corecţia erorilor.



Nivelul transport include protocoale TCP şi UDP. 
TCP (Trasmission Control Protocol) este un protocol orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi trimişi de la un calculator să ajungă fără erori pe orice alt calculator din Internet. Dacă pe calculatorul destinaţie un pachet ajunge cu erori, TCP cere retrimiterea acelui pachet. 
TCP fragmentează fluxul de octeţi în mesaje discrete şi pasează fiecare mesaj nivelului Reţea. 
TCP tratează totodată controlul fluxului pentru a se asigura că, calculatorul sursă nu inundă calculatorul destinaţie cu mai multe pachete decât poate acesta să prelucreze. 
Toate aceste lucruri sunt realizate prin utilizarea secvenţelor de număr, sliding windows şi acknowledgments. 
UDP (User Datagram Protocol) este un protocol nesigur, destinat pentru aplicaţii care trebuie să interogheze rapid, fară retrimiterea pachetelor eronate.

UDP este folosit in aplicaţiile de transmisii video sau audio şi aplicaţii client-server. 
Exemple de aplicaţii care folosesc procolul UDP:

DNS (DOMAIN NAME SERVER)
TFTP (TRIVIAL FILE TRANSFER PROTOCOL)
IPTV (TV prin Internet)
VOIP (Telefonie prin Internet)
Nivelul Reţea

Scopul nivelul reţea este de a găsi cel mai optim traseu prin care poate trimite pachetele. 
Nivelul reţea corespunde cu acelaşi nivel reţea din modelul OSI.


Protocoalele care lucrează la nivelul Reţea din modelul TCP/IP sunt:

IP (Internet Protocol)
ICMP (Internet Control Message Protocol)
ARP (Address Resolution Protocol)
RARP (Reverse Address Resolution Protocol)
IP caută cea mai bună cale de a trimite pachetele. 
ICMP oferă capabilităţi de control şi în schimbul de mesaje. 
ARP determină adresa MAC pentru adresele IP 
RARP determină adresa IP pentru o adresă MAC cunoscută. 
Problemele majore se referă la dirijarea pachetelor şi evitarea congestiei în reţea. De aceea este rezonabil să presupunem că nivelul Reţea din TCP/IP funcţionează asemănător cu nivelul reţea din OSI.

Nivelul Acces la Reţea

Nivelul Acces la Reţea se ocupă cu toate problemele legate de transmiterea efectivă a unui pachet IP pe o legătură fizică, incluzând şi aspectele legate de tehnologii şi de medii de transmisie, adică nivelurile OSI Legătură de date şi Fizic.


Drivere, modemuri, plăci de reţea, şi alte componente se găsesc în nivelul Acces la reţea. 
Nivelul de acces la reţea defineşte procedurile folosite pentru interogarea cu echipamentele de reţea şi de acces la mediu de transmisie. Protocolul standard, cum ar fi Serial Line Internet Protocol (SLIP) şi punct-la-punct Protocol (PPP) trebuie să asigure accesul la reţea prin intermediul unui modem de conectare. Multe protocoale sunt necesare pentru a determina elementele de hardware şi software, precum şi specificaţiile de transmitere la acest nivel.


Cum se formează un pachet TCP/IP


O simplă comparaţie între modelul OSI şi modelul TCP/IP

Asemănări:
Ambele au niveluri
Ambele au niveluri de aplicare, chiar dacă acestea includ servicii diferite

Deosebiri:
TCP/IP combină din modelul OSI nivelurile aplicaţie, prezentare şi de sesiune în propriul nivel numit Aplicaţie.
TCP/IP combină din modelul OSI nivelurile Legatură Date şi Fizic în propriul său nivel numit Acces la reţea.
TCP/IP pare simplu pentru că are mai puţine niveluri.
În cazul în care TCP/IP nivelul Transport utilizează UDP, acesta nu oferă încredere livrării de pachete. Nivelul transport din modelul OSI oferă încredere.
Internetul a fost dezvoltat pe baza standardelor de protocoale TCP/IP. TCP/IP a câştigat credibilitate din cauza protocoalelor. 
Modelul OSI nu este folosit în construcţia de reţele, el este folosit ca un ghid, cu scopul de a-i ajuta pe elevi să înţeleagă procesul de comunicare.