Denumirea de CSS provine din limba engleză de la cascading style sheets, care se poate traduce ca fiind foi de stil în cascadă, stiluri ce pot fi definite atât în headerul unei pagini web, cât şi într-un fişier separat, individual. Cea de-a două variantă fiind cea recomandată.
CSS este utilizat de atât de autorii cât şi de cititorii de pagini web pentru a defini culori, fonturi, layout, precum şi alte aspecte legate de prezentarea documentelor. El este conceput în primul rând pentru a permite separarea documentului ca şi conţinut (scrise în HTML sau un Markup Language similar) de documentul de prezentare (scris în CSS).
Această separare poate îmbunătăţi accesibilitatea conţinutului, să ofere o mai mare flexibilitate şi poate diminua caietul de sarcini al celui care se ocupă de mentenanţa unui site web prin asigurarea unui control mai simplu. De asemenea CSS-ul  poate reduce complexitatea şi repetarea tag-urilor folosite pentru formatare din structura conţinutului. CSS poate, de asemenea, permite ca aceeaşi pagină să fie prezentată în diferite stiluri de redare pentru diferite medii, cum ar fi pe ecranul unui calculator, în imprimare sau vocal(când este redat printr-un cititor de ecran.
O dată cu apariția sa, mulţi dezvoltatori web au considerat că CSS este un mod de formatare mult mai puternic şi mai uşor de utilizat, şi au considerat că <FONT> este un tag învechit. În 2006 (s-a facut Update), capabilităţile CSS-ului au fost  îmbunătăţite considerabil în ceea ce privește design-ul layout-ului unei pagini web. Cu toate acestea, multe site-uri web încă utilizează CSS numai pentru formatarea textului, în timp ce, pentru layout folosesc tabele. Pentru că Internetul este într-o creşterea rapidă, datorită utilizarii tot mai frecvente a telefoanelor mobile şi a PDA-urilor, este necesară crearea unor pagini web accesibile utilizatorilor care folosesc o mare varietate de dispozitive. Un design web fară tabele  îmbunătăţeşte considerabil accesibilitatea, în acest sens.